Flavius Biea: "Aştept sunetul gongului de la Oradea!"

În primul său meci după pierderea centurii continentale WBA în faţa ucraineanului Valentyn Golovko, pugilistul bănăţean Flavius Biea va încerca să-l învingă astăzi, la Oradea, pe georgianul Giorgi Gujejiani, pentru ca apoi să se concentreze pe organizarea unei gale la Timişoara cu un titlu pe masă.

Evenimentul ce va avea loc în oraşul de pe Crişul Repede va începe la ora 18, va fi transmis de Digi Sport, iar întâlnirea lui Biea va fi penultima.

Boxerul în vârstă de 28 de ani s-a întors din stagiul de pregătire de la Bilbao încrezător că poate obţine al 13-lea succes la profesionişti.

"A fost foarte bine, am schimbat puţin atmosfera. Nu am mai plecat în Anglia, ci în Spania, unde am făcut sparring-uri cu un boxer din categoria mea care se pregăteşte pentru titlul european. M-am descurcat foarte bine, a fost un stagiu reuşit, m-am întors încrezător că voi reveni în top. Aştept sunetul gongului! Voi fi în co-main-event, deci înainte de ultimul meci, unul pentru titlu. Voi avea un meci de opt reprize şi voi urca în ring în jurul orei 21,30, cel târziu la 22. Adversarul meu este un georgian cu 11 întâlniri, dintre care şase câştigate şi cinci pierdute. Nu este un pugilist de top, ci unul care îmi va da oportunitatea de a boxa pentru un titlu în următorul meci, care aş vrea să fie la Timişoara. Dacă totul va fi bine la Oradea, săptămâna viitoare vom anunţa următoarea gală. Rămâne de văzut dacă ucraineanul Golovko va accepta să-mi acorde revanşa. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, voi boxa cu un alt pugilist pentru acelaşi titlu sau voi schimba versiunea. Pentru meciul de la Oradea m-am pregătit alături de antrenorul Florin Noje şi de preparatorul fizic Sorin Sărăndan, iar în colţul meu va sta, alături de cei doi, şi Ştefan Mercea", a declarat Flavius Biea.

Sursa: renasterea.ro

Robert Jitaru: "Nu îmi lipseşte nimic pentru a câştiga o medalie şi la Jocurile Olimpice"

Boxerul Robert Jitaru, care a câştigat titlul la categoria 56 de kilograme, la Campionatul European de Box sub 22 de ani de la Târgu Jiu, a declarat că nu îi lipseşte nimic pentru a câştiga o medalie şi la Olimpiada de la Tokyo din 2020.

"Este important să am cât mai multe turnee, cât mai multe meciuri în picioare. Avem nevoie de experienţă, de lupte cu adversari cu stiluri cât mai diferite, indiferent de valoarea lor. În rest, am un staff foarte bun şi antrenorii potriviţi. Nu îmi lipseşte nimic pentru a câştiga o medalie şi la Jocurile Olimpice", a spus el.

Jitaru a menţionat că era foarte important să câştige medalia de aur la Târgu Jiu pentru a-şi apăra titlul european de anul trecut. "A fost singura competiţie majoră pentru noi anul acesta, pentru că nu avem nici europene şi nici mondiale. A fost o competiţie dificilă, stresantă, am simţit multă presiune pe noi pentru că eram acasă, dar şi pentru că eu trebuia să îmi apăr titlul european câştigat anul trecut. Cel mai greu meci a fost cel pentru medalie cu rusul (n.r. - Ruslan Belousov, în semifinale). Nu îl cunoşteam şi nici nu am avut timp să îl studiez prea mult. Dar mă bucur că totul a fost bine până la urmă".

La rândul său, pugilistul Albert Biro (19 ani), medaliat cu bronz la categoria 81 de kilograme, a declarat că se gândeşte la participarea la Jocurile Olimpice de când a început să practice boxul: "Competiţia a fost destul de grea, dar ne-am bucurat că s-a ţinut la noi acasă. Am făcut o pregătire bună, iar pentru prima mea competiţie consider că am obţinut un rezultat destul de bun. Acum mă gândesc la Jocurile Olimpice, de fapt, ăsta este scopul meu de când am început să practic boxul".

Medaliată cu argint la CE Under-22, Cristina Cosma a afirmat că boxul feminin va produce multe surprize plăcute în viitorul apropiat: "A fost o competiţie puternică, o competiţie tare, la care am câştigat prima mea medalie. Am spart gheaţa în boxul feminin prin această medalie. Nimeni nu vorbeşte de fete, dar în curând o să urmeze multe medalii la feminin. Vor fi multe surprize. Eu am încredere în mine, în colegele mele şi în antrenorii noştri. Medalia asta a arătat multora că fetele vor ajunge sus şi că nu muncim degeaba".

Sportiva română este convinsă că o poate învinge pe Irma Testa, campioana mondială en titre, cea în faţa căreia a pierdut finala de la Târgu Jiu: "Irma Testa poate fi bătută, cu siguranţă. Mă aşteptam şi la Tâgu Jiu să fac o figură frumoasă în faţa ei, dar nu m-am simţit bine. În plus au fost presiunea, stresul şi emoţiile. Am mers bine, dar mi-a lipsit ceva. Acum trebuie să muncesc mai mult şi cu siguranţă o să o înving şi pe Irma. Peste o lună merg la Campionatele Europene din Polonia, acolo unde obiectivul meu este o medalie cât mai strălucitoare. Eu mi-am îndeplinit obiectivul şi la Under 22, aşa că la următoarea competiţie nu va mai fi stres şi presiune. Îmi voi face sigur treaba aşa cum voi putea mai bine".

Campionatul European de Box sub 22 de ani s-a desfăşurat în perioada 25 martie - 1 aprilie la Târgu Jiu. România a obţinut patru medalii, una de aur, prin Robert Jitaru (categoria 56 kg), două de argint, prin Cristina Cosma (57 kg) şi Alina Gabriela Ene (+81 kg), şi una de bronz - Alberto Biro (81 kg).

Sursa: agerpres.ro

Anthony Joshua, regele greilor!

Pugilistul britanic Anthony Joshua l-a învins la puncte pe neozeelandezul Joseph Parker, în noaptea de sâmbătă spre duminică, într-o gală desfăşurată pe "Principality Stadium" din Cardiff, într-un meci care a avut ca miză centurile de campion mondial la categoria grea în versiunile WBA, IBF, WBO şi IBO.

 Sub privirile a 80.000 de spectatori, Joshua (28 de ani), deţinătorul centurilor WBA, IBF şi IBO, a obţinut decizia în unanimitate, aceasta fiind a 21-a sa victorie la profesionişti din tot atâtea meciuri, dar prima care nu se termină prin KO.

Parker (26 de ani), care era campionul mondial la versiunea WBO, a suferit primul său eşec în 25 de întâlniri (18 KO).

Joshua l-a provocat deja la un meci pe americanul Deontay Wilder, care deţine titlul de campion WBC la categoria grea.

Foto: Reuters

Mayweather a demarat pregătirile pentru primul său meci pe reguli de MMA. McGregor îl aşteaptă în cuşca UFC

Floyd Mayweather este pe punctul de a accepta meciul-revanşă împotriva lui Conor McGregor şi a început pregătirile pentru lupta din "octogonul" UFC.

"Am început deja să mă antrenez. Momentan lucrez la rezistenţă şi la mişcarea în ring. Sunt nerăbdător! Probabil că duelul va avea loc până la finalul anului 2018. Lucrurile sunt aranjate în proporţie de 50 la sută. Sunt foarte, foarte interesat. Mă voi pregăti cu antrenori de jiu-jitsu, din lumea luptelor. Înainte să intru în cuşcă trebuie să fiu foarte bine pregătit, din toate punctele de vedere", a declarat Floyd Mayweather pentru fighthype.com, relatează gsp.ro.

Floyd Mayweather şi Conor McGregor s-au înfruntat în luna august a anului trecut într-un meci cu reguli de box. Americanul s-a impus atunci în runda a zecea, prin KO tehnic.

Flavius Biea, cantonament de două săptămâni în Spania

În aşteptarea unui răspuns de la ucraineanul Valentyn Golovko în vederea disputării revanşei pentru titlul continental WBA, Flavius Biea (12 victorii şi o singură înfrângere la profesionişti) se pregăteşte pentru un meci de palmares ce va avea loc în 13 aprilie, la Oradea, împotriva unui boxer din Georgia.

Pugilistul timişorean în vârstă de 28 de ani va pleca duminică într-un stagiu de 14 zile la Bilbao, în Spania, unde are programate şase sparring-uri cu Kerman Lejarraga, un localnic aflat pe locul al 24-lea în clasamentul mondial.

"Pregătirea decurge foarte bine, am un staff bun, am decis să mă pregătesc pentru meciul de la Oradea cu antrenorul Florin Noje şi cu preparatorul fizic Sorin Sărăndan. Toate lucrurile merg bine, suntem în grafic. Duminică voi pleca într-un stagiu de pregătire în Spania, la Bilbao, unde voi face câteva sparring-uri cu Kerman Lejarraga, ocupantul poziţiei a 24-a în lume la categoria mea de greutate. Voi avea ocazia să-mi văd adevărata valoare după meciul pierdut în luna decembrie. Voi lucra cu un boxer de top, voi afla unde mă aflu. Două săptămâni va dura cantonamentul de la Bilbao, iar acolo am programate face şase sparring-uri. Voi sta în Spania până în 7 aprilie, apoi mă voi întoarce acasă pentru a fi alături de familie de Paşti, iar în 13 aprilie voi urca în ring. În momentul de faţă mă concentrez doar pentru acest meci de la Oradea. Am vorbit cu promoterul Sorin Florea, care a rămas alături de mine şi mă susţine în continuare în tot ceea ce fac, şi am stabilit împreună că după acest meci vom avea suficient timp la dispoziţie, două-trei luni, pentru a pregăti o nouă gală. Sper că aceasta va fi la Timişoara şi că va fi din nou pentru titlu. Ucraineanul Golovko este obligat să accepte revanşa, vreau să boxez cu el la mine acasă. I-am trimis oferta în urmă cu două săptămâni, dar nu am primit încă un răspuns de la el. Dacă va rămâne vacantă centura, mă voi bate pentru ea cu un alt pugilist. La Oradea voi avea un meci de palmares cu un boxer georgian pe care îl tratez foarte serios. Are foarte multe KO-uri, 26 de victorii, dintre care 16 au fost înainte de limită. Are şi 11 înfrângeri, dar cu boxeri puternici. Acum sunt undeva la 70 la sută din potenţialul meu fizic, mă pregătesc pentru opt runde, nu pentru 12", a declarat Flavius Biea.

El s-a pregătit pentru meciul de la Oradea în sala pe care a deschis-o recent în comuna Giroc, unde îi invită pe toţi cei care doresc să facă mişcare.

Proiectul "Flavius Biea Boxing Academy" este unul deschis împreună cu soţia sa, Roxana Biea, cei doi căutând noi talente pentru a le facilita trecerea la boxul profesionist.

Meci pentru titlu reprogramat

BBC relatează că pugilistul britanic Billy Joe Saunders şi-a amânat apărarea titlului la categoria mijlocie, versiunea WBO, în faţa compatriotului său Martin Murray, din cauza unei accidentări la braţ pe care a suferit-o în timpul unui antrenament.

Meciul ar fi trebuit să aibă loc în luna aprilie, pe "O2 Arena" din Londra, fiind reprogramat pentru data de 23 iunie.

"Am simţit că am probleme la braţ în timpul unei sesiuni de pregătire şi mi-am consultat medicii. În urma unui control, mi s-a spus că trebuie să intru într-o perioadă de repaus de cel puţin patru săptămâni, astfel că va trebui să amân confruntarea cu Murray", a afirmat Saunders.

În luna decembrie a anului trecut, acesta şi-a păstrat titlul de campion mondial la categoria mijlocie, versiunea WBO, învingându-l pe canadianul David Lemieux în cadrul unei gale care a avut loc la Laval (Quebec).

Saunders (28 de ani), care a boxat atunci pentru prima dată în America de Nord, s-a impus la puncte în unanimitate (120-108, 117-111, 118-110) în faţa lui Lemieux, căruia i-a fost superior la toate capitolele.

Mihai Nistor, la prima victorie pentru France Fighting Roosters

Pugilistul român Mihai Nistor a obţinut primul său succes din sezonul 2018 al circuitului World Series of Boxing (WSB), aflat sub patronajul AIBA, în meciul câştigat de France Fighting Roosters cu scorul de 5-0 în faţa echipei Croatian Knights la Paris.

Nistor l-a învins la puncte, fără drept de apel, pe Ante Verunica, cu 3-0 (50-43, 49-44, 49-44), la categoria +91 de kilograme.

Campion AIBA Pro Boxing în 2015, românul debutase pentru "cocoşi" în 16 februarie, când a fost învins de italianul Guido Vianello cu 3-0 (49-46, 49-46, 49-36), însă echipa France Fighting Roosters s-a impus cu 3-2, la Roma, în faţa celor de la Italia Thunder.

France Fighting Roosters va disputa următorul meci pe 6 aprilie, la Paris, revanşa cu Italia Thunder, echipă pentru care Nistor a boxat în 2013.

France Fighting Roosters conduce în clasamentul grupei B, după patru etape, cu 12 puncte, şi este urmată de British Lionhearts (10p), Italia Thunder (4p) şi Croatian Knights (1p).

Francezii conduc şi în ierarhia generală a sezonului.

Foto: gsp.ro

Gazeta Sporturilor scrie despre Alec Năstac: Domnul KO din anii '70

Articol apărut în Gazeta Sporturilor şi semnat de jurnalistul Octavian Pescaru

Era numit Mister KO pentru cele 200 de meciuri în care şi-a pulverizat adversarul. A stat la masă cu Fidel Castro şi a jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu. Istoria lui este rememorată azi de ziaristul Octavian Pescaru pentru Gazeta Sporturilor.

Descoperit tîrziu, la 19 ani, Năstac a ajuns în timp record între cei mai buni boxeri din lume. Specialitatea lui: KO-urile reuşite după o schemă proprie.

Alec Năstac este tipul cu cea mai scurtă şi mai fulminantă carieră din boxul amator românesc. S-a apucat de box tîrziu, în 1967, la 19 ani, şi s-a retras în 1978, la doar 29 de ani. N-a boxat nici 10 ani, dar a avut performanţe remarcabile. A fost medaliat european, mondial şi olimpic la categoria mijlocie, pe care în Romania a dominat-o fără drept de apel în anii '70.

A susţinut peste 300 de meciuri la amatori, dintre care peste 200 le-a cîştigat prin KO.

A stat la masă cu Fidel Castro, a fost premiat de Nicolae Ceauşescu, a boxat cu Manea Mănescu şi a jucat în filmele lui Sergiu Nicolaescu. Înfrîngerile sale au fost atît de puţine, sub 10 în toată cariera, încît îi este mai uşor să-şi amintească numele celor care l-au învins decît pe cele ale celor pe care i-a bătut. Astăzi, la aproape 63 de ani, cel poreclit "Lemnul" pentru forţa loviturilor sale, îşi creşte nepotul, Vlăduţ, în cartierul bucureştean Colentina.

Dar nu e zi în care să nu se gîndească la box.

"Bătrînul" de 19 ani

În 1967, cînd a făcut prima oară cunoştinţă cu pugilismul, Alec Năstac era elev la o şcoală profesională din Galaţi, unde ajunsese la îndemnul mamei: "Du-te, maică, acolo că o să ai casă şi masă şi te alegi şi cu o meserie". Alec era cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Năstac din satul gălăţean Cavadineşti. A încercat mai întîi luptele, dar a renunţat repede.

La box a ajuns împins de prietenul său Mihalis Teodoridis, un grec din Galaţi, care l-a luat de mînă şi l-a dus la Clubul Dunărea. Antrenamentele se ţineau în podul unei clădiri de lîngă gara din Galaţi. Prima întrebare a antrenorului Grigore Jelesneac a fost legată de vîrstă.

- Cîţi ani ai?
- Aproape 19.

- Aaaaa... e tîrziu, tată. Dacă te apucai cînd erai mai tînăr mai mergea, da' acu' e tîrziu, eşti bătrîn.

În ciuda aşa zisei bătrîneţi, Alec a continuat să vină la sală pînă într-o zi cînd unul dintre boxerii cu vechime l-a invitat să facă un sparring. "Nici nu ştiam să leg mănuşile, le puneam pentru prima oară în mîini", îşi aminteşte Năstac. După cîteva minute, antrenorul, surprins de felul în care se mişca şi lovea tînărul, îi opreşte pe cei doi şi-l trage într-un colţ pe "bătrînul" Alec.

- Unde ai mai boxat înainte?!
- Păi, nicăieri... E prima oară cînd pun mănuşile!

- Nu se poate! N-ai mai făcut niciodată sportul ăsta?!
- Nu!

- Bine, dă-i drumul la pregătire că sigur o să iasă ceva din tine!

Alec Năstac era un talent nativ ieşit din comun. Era făcut pentru box. După doar cîteva zile în care i-a privit pe cei mai experimentaţi, a reuşit cu mare uşurinţă să le copieze mişcările şi să se prezinte ca un boxer cu ani de ring în spate. Peste cîteva săptămîni i-a fost opus în primul său meci un sportiv mai vechi din cadrul clubului. Spre surpriza tuturor, Alec a cîştigat prin KO. Era începutul unei cariere de excepţie.

Fuga la Braşov, primul titlu şi devastatoarea directă de dreapta
Ca junior a boxat un singur an, 1967. Prima gală în afara Galaţiului a fost la Braşov, etapă a Campionatului Naţional de juniori. Lotul Dunării a plecat însă sub Tîmpa fără Alec, care, cum-necum, a pierdut trenul. Disperat, văzînd cu ochii cum cariera de abia începută era pe punctul de a se destrăma, a plecat spre Braşov cu următorul tren. Întrebînd în stînga şi-n dreapta, a nimerit la sala Tractorul, care găzduia gala, cu cîteva minute înainte de competiţie. Şi-a făcut iute încălzirea, a urcat în ring şi şi-a tăbăcit adversarul, cîştigînd clar.

Peste cîteva săptămîni a ajuns în finala Campionatului Naţional de juniori. La doar 4 luni de cînd păşea în premieră într-o sală de box! "În finală am întîlnit un sportiv mult mai înalt decît mine. Eu n-am avut înălţime, dar am compensat prin mobilitate, forţă şi tehnică.
Ei, şi nu ştiam ce să-i fac. Cum dădeam stînga, el făcea pasul înapoi şi dădea capul pe spate. Ce-i fac, ce-i fac, mă gîndeam? Şi mi-am zis aşa: Mă fac că-i dau cu stînga, fac eschiva în dreapta mea şi îl pocnesc cu directa de dreapta. Nu mai făcusem niciodată schema asta. Era prima oară cînd o încercam, dar aşa de bine mi-a ieşit că l-am facut KO de n-a mai mişcat! Acest procedeu, inventat atunci, mi-a adus cele mai mari performanţe, a devenit arma mea numărul unu".

Devenit campion de juniori, Alec îşi continua uimitoarea ascensiune. A fost convocat la lotul naţional de antrenorii Teddy Niculescu şi Titi Dumitrescu şi a boxat pentru prima oară sub tricolor în toamna lui 1967, într-o întîlnire interţări Ungaria-România. Ungurii nici nu au vreme să se întrebe cine e personajul cu alură de star de cinema din tabăra românilor. Au căzut ca popicele, unul după altul, sub pumnii puştiului din Cavadineşti. Alec Năstac creştea în lumea boxului precum Făt-Frumos în cea a poveştilor.

Dinamo ratează, Steaua marchează
În 1968, pentru Alec Năstac bătea la uşa milităria, care, pe vremea aceea era obligatorie. Sportivii de valoare erau monitorizaţi de cele două cluburi militare, Dinamo, clubul Internelor, şi Steaua, cel al Armatei. Diferenţa dintre armată ca sportiv şi cea obişnuită era ca de la pămînt la cer. Aveai de ales între a fi prinţ sau cerşetor.

În 1968 pe Alec l-a atacat mai întîi Dinamo. A discutat cu miliţienii, ba chiar a şi dormit cîteva nopţi în Ştefan cel Mare, însă n-a semnat nimic. Dinamo a tergiversat înregimentarea lui Alec şi de nehotărîrea inamicului au profitat rivalii din Ghencea, care au atacat prin antrenorul Marcu Spakow, fratele greului interbelic Motzi Spakow. Marcu l-a săltat pe Năstac din cantonamentul naţionalei de la Snagov şi l-a dus direct la sediul clubului Steaua. Tuns, ras, frezat, fotografiat şi îmbrăcat în uniformă, Năstac a semnat încorporarea la Steaua, unde avea să rămînă pînă în 1999, cînd a ieşit la pensie cu gradul de colonel.
În 1968, cătana fiind, a ajuns în finala campionatului naţional de seniori, unde l-a înfruntat pe Gheorghe Chivăr, legitimat tot la Steaua, medaliat european şi multiplu campion naţional. Chivăr a primit decizia la puncte după un meci foarte strîns. "Nu mi-a picat prea bine, dar m-am liniştit gîndindu-mă că de abia îmi începusem cariera", rememorează Năstac.

Cu şase luni înainte de încheierea stagiului militar, de teamă să nu-l piardă, Steaua l-a angajat deja ca sergent major cu toate avantajele ce decurgeau de aici. În '69, sergentul major Alec Năstac ajunge din nou în gala finala a categoriei mijlocie, 75 kg. Adversar în primul tur - învingatorul său din anul anterior, Gheorghe Chivăr. "Chivăr era stîngaci şi cum eu legam bine de tot directa de dreapta, treaba asta mi-a venit mănuşă. După un minut, Chivăr era KO. Apoi, ca să nu se supere Chivăr, pînă în finală inclusiv i-am bătut pe toţi ceilalţi tot prin KO".

A fost primul titlu naţional la seniori pentru Năstac. Pînă la retragere avea să cucerească 7 în total, boxînd însă numai în anii în care a fost valid. A cîştigat primele 3 ediţii ale competiţiei Centura de Aur, 1971-1973, după care n-a mai participat.

Un turist urcă pe podiumul european
În mai 1971, floarea boxului românesc se pregătea de Europeanul ce urma să înceapă luna următoare la Madrid. Pentru Alec era prima competiţie de mare anvergură.

Cu o săptămînă înainte de concurs a simţit însă dureri în pulpa stîngă. Diagnosticul a venit rapid şi implacabil: tromboflebită. "În regim de efort susţinut, tromboflebita poate duce chiar la deces, mi-au explicat doctorii", îşi aminteşte astăzi Năstac. Pentru că fusese deja înscris în competiţie şi i se cumpărase bilet de avion, a fost luat la Madrid pe post de turist.

Acolo, tînărul Năstac nu avea stare, în ciuda faptului că ar fi trebuit să stea nemişcat în pat şi să bea lichide cu nemiluita. În ziua cîntarului a trecut peste sfaturile tuturor şi a hotărît să facă şi el categoria. Se ivea însă altă belea! Stînd la pat atîtea zile, ajunsese la 77,5 kg, cu 2,5 în plus faţă de categoria sa. "În dimineaţa cîntarului, pe la 7:00, ne-am dus la sauna din incinta stadionului Santiago Bernabeu, unde se ţineau Europenele. Făceam box cu umbra în saună în reprize de cîte 3 minute, iar antrenorul Ion Chiriac mă cronometra printr-o ferestruică. După aproape două ore de saună, am lepădat surplusul de kilograme şi am făcut cîntarul cu cîteva minute înainte de ora de închidere. Ulterior, am semnat o hîrtie în care declaram că sînt conştient de faptul că sufăr de tromboflebită şi că aleg să boxez pe propria răspundere".

Norocul lui Năstac a fost că a intrat în competiţie de abia în a treia zi de concurs şi a avut mai mult timp de refacere. Pînă în finală şi-a executat sumar toţi cei 4 adversari ieşiţi în cale, KO în prima sau a doua repriză, printre victime aflîndu-se inclusiv vicecampionul mondial en titre, finlandezul Reima Virtanen, viitor medaliat cu argint la JO din 1972.

În finală, "turistul" Alec Năstac a dat peste lituanianul Juozas Juocevicius, reprezentantul Uniunii Sovietice. După 3 reprize, arbitrii l-au facut campion european pe sovietic, decizie 3-2. Decizia a stîrnit o adevărată răscoală, spectatorii scandalizaţi au început să arunce spre ring cu scaune, sticle, pachete de ţigări, brichete. "Am cîştigat meciul clar. Cînd eşti acolo, în ring, ştii fără dubii dacă ai pierdut sau ai cîştigat. Simţi! Cu sovieticii însă, mereu am păţit aşa", istoriseşte cu amărăciune Năstac la 41 de ani de la
acel meci.

Amintire cu Nadia
Înainte de plecarea către Montréal, gazda JO 1976, toţi sportivii români au fost strînşi la un loc la ordinul partidului. "Mi-aduc aminte că Ilie Verdeţ ne întreba ce-o să facem la Montreal, de parcă eram ghicitoare. Şi vine şi rîndul Nadiei, care era o mînă de om pe vremea aia. Ei, tu, Comăneci Nadia, ce vei face la Jocurile Olimpice? Păi, o să încerc să iau o medalie, vine răspunsul cu voce stinsă. Şi apoi? Apoi, mă întorc la mama. Şi a izbucnit în plîns", istoriseşte amuzat Năstac despre cea al cărei nume avea să se confunde apoi cu cel al Jocurilor Olimpice de la Montréal.

Box cu Manea Mănescu
În 1972 a încrucişat mănuşile cu Manea Manescu, viceprim-ministru la acea vreme. "Eram în cantonament la Snagov şi mai mereu săream gardul şi furam mere din grădina lui Manea Manescu. Într-o zi ne trezim cu el la uşă. Zice: «Ia să văd la box sînteţi la fel de buni ca la furat mere? Şi-a pus mănuşile şi am făcut cîteva reprize cu el. A fost mai mult o joacă", povesteşte Năstac.

CV - Alec Năstac
Născut pe 2 aprilie 1949, la Cavadineşti (Galaţi)
Jocurile Olimpice: bronz la Montreal în 1976
Campionatele mondiale: argint la Havana în 1974
Campionate europene: argint la Madrid în 1971 şi la Belgrad în 1973